Dupa 6 zile de spitalizare,m-am intors acasa la fetita mea iubita....Am gasit-o sensibila...sensibilizata de despartirea de mummy.... Se trezeste la amiaza plangand,striganddu-ma... Vrea sa ma joc in permanenta cu ea,ma ia de mana si ma duce la jucarii..... Nu pot iesi pe afara,ca incepe sa planga....
A fost si ea racita,saracuta....a luat antibiotic o saptamana,dar acum nu mai tuseste,e sanatoasa. Lucram la partea emotiva....sunt sigura ca isi va reveni,e un copil inteligent,puternic si ambitios.
Nu am gasit-o doar mai sensibila,ci si mai vorbareata! Vorbeste atat de frumos! Si pune intrebari interesante,pertinente...sta si se gandeste,da raspunsuri interesante. Si sunt impresionata ca nu vorbeste cu accent moldovenesc!
Draga de ea,se straduieste atat de mult sa formuleze corect propozitii,sa foloseasca pronumele si sa conjuge verbele!
Si,in continuare, ma uimeste cat de manierata este: foloseste intotdeauna "te rog" sau "please" cand vrea ceva, si apoi spune "mesesc" sau "tekiu". In momentele in care o supara cineva,foloseste "obraznico", si "asa pace"(lasa-ma in pace).
La fel de impresionata am fost si de faptul ca nu a uitat engleza....trecuse mult timp de cand vorbiseram cu daddy pe skype,dar a raspuns corect la intrebari in engleza,arata obiectele de care este intrebata,si recunoaste 4 culori: blue,red,yellow si green. Sa nu mai vorbesc de cat de fericita este cand vorbeste cu daddy,se vede ca ii este foarte dor de el....
Da semne ca e alintata....vrea in brate,daca nu obtine ce vrea,se tranteste pe jos,incepe sa planga....sau se face ca plange....Doamne, e atat de dulce!!!!! Pai cum sa nu fie alintata,cate fete are mummy??? Una singura...si e perfecta!
duminică, 1 aprilie 2012
joi, 22 martie 2012
Dor.....
Pe 13 Martie am plecat cu Richard la Londra. Am stat 3 nopti,dupa care eu m-am intors,el a mers la Tokyo.
De fiecare data cand am sunat-o pe Alexa, ma intreba "unde esti,mummy?" "unde este daddy?"... nu ce faci,nu povestiri de-ale ei ci....unde esti?
M-am intors cu o raceala groaznica,dar sambata si duminica am fost impreuna...ma intreba unde este daddy...i-am spus ca la Tokyo...."unde este Tofio?" off,saracuta....ce dor i-o mai fi....ce-o fi in capusorul ei,in sufletelul ei? In fiecare zi intreaba de daddy,fiecare avion pe care il vede/aude e "aipain,daddy!!!",vine daddy,face daddy,merge daddy,papa daddy etc....
Si cat de rau s-a simtit cand am disparut din nou duminica noaptea,cand m-am internat in spital? Am venit marti acasa,din pacate simtindu-ma tot rau, Alexa m-a vazut din nou intinsa in pat....ca apoi sa ma vada fugind la urgente...oofff,ce plansete in urma mea....Oare ce s-o fi gandit? Iar dispare.....cum a disparut si alta data....cum a disparut si daddy...poate se teme ca nu ne va mai vedea.....Ce-o fi in sufletelul tau,puiutul meu iubit? Cat dor duci tu cat suntem noi plecati.....cat suferi si cat te sperii tu,micuta mea iubita?
De fiecare data cand am sunat-o pe Alexa, ma intreba "unde esti,mummy?" "unde este daddy?"... nu ce faci,nu povestiri de-ale ei ci....unde esti?
M-am intors cu o raceala groaznica,dar sambata si duminica am fost impreuna...ma intreba unde este daddy...i-am spus ca la Tokyo...."unde este Tofio?" off,saracuta....ce dor i-o mai fi....ce-o fi in capusorul ei,in sufletelul ei? In fiecare zi intreaba de daddy,fiecare avion pe care il vede/aude e "aipain,daddy!!!",vine daddy,face daddy,merge daddy,papa daddy etc....
Si cat de rau s-a simtit cand am disparut din nou duminica noaptea,cand m-am internat in spital? Am venit marti acasa,din pacate simtindu-ma tot rau, Alexa m-a vazut din nou intinsa in pat....ca apoi sa ma vada fugind la urgente...oofff,ce plansete in urma mea....Oare ce s-o fi gandit? Iar dispare.....cum a disparut si alta data....cum a disparut si daddy...poate se teme ca nu ne va mai vedea.....Ce-o fi in sufletelul tau,puiutul meu iubit? Cat dor duci tu cat suntem noi plecati.....cat suferi si cat te sperii tu,micuta mea iubita?
Alexa si praznicul
Am iesit intr-o dupa-amiaza sa luam pranzul in oras. Alexa cu mummy,daddy si mamaia.
Am mers la un restaurant unde vriam sa ajungem de ceva vreme,era inchis....ne-am resemnat,si ne-am intors la unul mai aproape de casa.
Richard m-a trimis sa intreb daca este deschis. Ospatarul a spus ca da,doar ca au o masa de pomenire,daca nu ne deranjeaza.... Am hotarat ca nu ne deranjeaza deloc!
Am intrat,ne-am asezat la o masa,facut comanda...vorbeam,asteptam etc.
A inceput sa vina multa lume,se asezau la masa lunga,pregatita pt praznic. A intrat si preotul. Dupa ce a ajuns la masa,a inceput sa cante, iar toti cei de la masa s-au ridicat in picioare,cu lumanari in maini.
In momentul ala,Alexa s-a ridicat in picioare pe scaun,si a inceput sa cante cat putea de tare:" Musi ani tasaaaa,Musi ani tasaaa!"
Chiar daca ne-a fost si rusine, nu mai puteam de ras! A ras si preotul,si toata lumea de la praznic, si toti oamenii din restaurant! Preotul,amuzat, a trimis-o pe femeia care facuse praznicul sa-i aduca coliva Alexei.
A mai cantat preotul de vreo 2 ori,a mai cantat si Alexa. La plecare, a venit preotul si a binecuvantat-o :)
Am mers la un restaurant unde vriam sa ajungem de ceva vreme,era inchis....ne-am resemnat,si ne-am intors la unul mai aproape de casa.
Richard m-a trimis sa intreb daca este deschis. Ospatarul a spus ca da,doar ca au o masa de pomenire,daca nu ne deranjeaza.... Am hotarat ca nu ne deranjeaza deloc!
Am intrat,ne-am asezat la o masa,facut comanda...vorbeam,asteptam etc.
A inceput sa vina multa lume,se asezau la masa lunga,pregatita pt praznic. A intrat si preotul. Dupa ce a ajuns la masa,a inceput sa cante, iar toti cei de la masa s-au ridicat in picioare,cu lumanari in maini.
In momentul ala,Alexa s-a ridicat in picioare pe scaun,si a inceput sa cante cat putea de tare:" Musi ani tasaaaa,Musi ani tasaaa!"
Chiar daca ne-a fost si rusine, nu mai puteam de ras! A ras si preotul,si toata lumea de la praznic, si toti oamenii din restaurant! Preotul,amuzat, a trimis-o pe femeia care facuse praznicul sa-i aduca coliva Alexei.
A mai cantat preotul de vreo 2 ori,a mai cantat si Alexa. La plecare, a venit preotul si a binecuvantat-o :)
Time-out
Nu am mai scris de multa vreme,acum scriu din amintiri...
Pt a depasi cumva starile de nervi ale Alexei,m-am gandit ca ar fi bine sa incerc un "time-out". Intr-una din zile,dupe ce a inceput sa tipe,sa ma loveasca,ca apoi sa se tranteasca pe jos,nu mai stiu din ce motiv, am spus: Alexa,time-out!
Am luat-o de pe jos,si am mers pe hol,unde am pus-o sa stea hopa pe scari. M-am asezat langa ea. Ea plangea,urla,tipa.
I-am spus foarte calm(mai mult dragastos,cred): "am venit aici pt ca esti nervoasa,si ai lovit-o pe mami. Dupa ce te calmezi,putem sta de vorba. Stam aici pana ne calmam. "
Partea cea mai grea este cand plange si spune"gata,gata" mangaindu-se pe fata- asta insemnand ca vrea sa fie mangaiata. O mangai putin,ii sterg lacrimile,si ii spun sa stea hopa langa mami,sa se calmeze.
Nu a durat foarte mult,si s-au terminat plansetele. I-am explicat foarte frumos ca nu a fost bine sa reactioneze asa,ca nu e bine sa o loveasca pe mami,ca ea e fetita buna,dar cateodata,greseste. Toti gresim. Trebuie sa reparam greselile. Alexa,cu un zambet cat casa, spune "iata-ma",si imi da un "big-hug", eu cu inima franta ca am pedepsit-o,dar multumita ca fac ce trebuie pt educatia ei, o pup cu drag si ii spun ca o iubesc....
Al doilea time-out a fost mult mai simplu de aplicat,ca stiam amandoua locul,si nici nu a plans. I-am spus ca daca nu inceteaza, merge in time-out. A continuat,asa ca ne-am reluat locul pe scari,una langa alta. Timp in care eu ii tot vorbesc si o intreb daca stie de ce e in time out, ce a gresit.
La inceput refuza sa coopereze,imi intoarce spatele,mai baga o injuratura,apoi incepe sa planga. Dupa vreun minut,se calmeaza si are un zambet mare-mare pe fata. Discutam,apoi trecem la big-hug si I love you!
Al treilea time-out: eram in bucatarie si faceam lista de cumparaturi. Alexa vroia neaparat pixul. Am rugat-o sa astepte putin,ca i-l dau. Pai cum sa astepte printesa mea? A inceput sa urle si s-a trantit pe jos. I-am spus: "Alexa,daca vei continua asa, te voi trimite in time-out!" - minune: In secunda urmatoare s-a oprit din tipat instantaneu,s-a ridicat,si cu o fata serioasa s-a dus si s-a asezat pe scari!!!!
Saracuta...ea a inteles ca am trimis-o deja.... Nu stiu ce-a fost in capusorul ei, dar mie imi venea sa plang si sa rad in acelasi timp. M-am dus imediat dupa ea si i-am spus ca nu trebuie,ca nu am trimis-o in time-out....of,nici nu mai stiu ce i-am spus, dar am pupat-o si eu si Richard de nu mai puteam!
Nu stiu cat de eficient o fi time-out-ul asta, dar macar vad ca Alexa se duce cu placere :))
Ei oricum ii placea sa se joace pe scari,sa stea hopa pe prima treapta,deci e un loc bun. Acum sta si singura cand o trimit in time out(pana acum era pt amandoua), si vad ca se calmeaza si ii pot explica ce a fost gresit,iar ea pare sa inteleaga.
Pt a depasi cumva starile de nervi ale Alexei,m-am gandit ca ar fi bine sa incerc un "time-out". Intr-una din zile,dupe ce a inceput sa tipe,sa ma loveasca,ca apoi sa se tranteasca pe jos,nu mai stiu din ce motiv, am spus: Alexa,time-out!
Am luat-o de pe jos,si am mers pe hol,unde am pus-o sa stea hopa pe scari. M-am asezat langa ea. Ea plangea,urla,tipa.
I-am spus foarte calm(mai mult dragastos,cred): "am venit aici pt ca esti nervoasa,si ai lovit-o pe mami. Dupa ce te calmezi,putem sta de vorba. Stam aici pana ne calmam. "
Partea cea mai grea este cand plange si spune"gata,gata" mangaindu-se pe fata- asta insemnand ca vrea sa fie mangaiata. O mangai putin,ii sterg lacrimile,si ii spun sa stea hopa langa mami,sa se calmeze.
Nu a durat foarte mult,si s-au terminat plansetele. I-am explicat foarte frumos ca nu a fost bine sa reactioneze asa,ca nu e bine sa o loveasca pe mami,ca ea e fetita buna,dar cateodata,greseste. Toti gresim. Trebuie sa reparam greselile. Alexa,cu un zambet cat casa, spune "iata-ma",si imi da un "big-hug", eu cu inima franta ca am pedepsit-o,dar multumita ca fac ce trebuie pt educatia ei, o pup cu drag si ii spun ca o iubesc....
Al doilea time-out a fost mult mai simplu de aplicat,ca stiam amandoua locul,si nici nu a plans. I-am spus ca daca nu inceteaza, merge in time-out. A continuat,asa ca ne-am reluat locul pe scari,una langa alta. Timp in care eu ii tot vorbesc si o intreb daca stie de ce e in time out, ce a gresit.
La inceput refuza sa coopereze,imi intoarce spatele,mai baga o injuratura,apoi incepe sa planga. Dupa vreun minut,se calmeaza si are un zambet mare-mare pe fata. Discutam,apoi trecem la big-hug si I love you!
Al treilea time-out: eram in bucatarie si faceam lista de cumparaturi. Alexa vroia neaparat pixul. Am rugat-o sa astepte putin,ca i-l dau. Pai cum sa astepte printesa mea? A inceput sa urle si s-a trantit pe jos. I-am spus: "Alexa,daca vei continua asa, te voi trimite in time-out!" - minune: In secunda urmatoare s-a oprit din tipat instantaneu,s-a ridicat,si cu o fata serioasa s-a dus si s-a asezat pe scari!!!!
Saracuta...ea a inteles ca am trimis-o deja.... Nu stiu ce-a fost in capusorul ei, dar mie imi venea sa plang si sa rad in acelasi timp. M-am dus imediat dupa ea si i-am spus ca nu trebuie,ca nu am trimis-o in time-out....of,nici nu mai stiu ce i-am spus, dar am pupat-o si eu si Richard de nu mai puteam!
Nu stiu cat de eficient o fi time-out-ul asta, dar macar vad ca Alexa se duce cu placere :))
Ei oricum ii placea sa se joace pe scari,sa stea hopa pe prima treapta,deci e un loc bun. Acum sta si singura cand o trimit in time out(pana acum era pt amandoua), si vad ca se calmeaza si ii pot explica ce a fost gresit,iar ea pare sa inteleaga.
duminică, 19 februarie 2012
Potty training
Daca tot am scapat de raceli,pneumonii si toate relele, am inceput batalia: chilotei vs. pampers :)
Am inceput pe 18 Feb,ca mamaia tot e plecata la Roman, si mi-e mai usor decat sa aud ca i-o fi frig daca face pe ea,ca raceste bla,bla,bla... Am trecut la atac: 4 perechi de chilotei(ca atatia aveam) si restul pantaloni.
Bineinteles ca facea balta in urma,o schimbam imediat,ca nu m-a lasat inima sa o las sa sufere... Tragea de pantalonul ud si imi spunea ca s-a udat.
A facut,in sfarsit, un pisu la olita seara....bucurie mare pe mummy si daddy,ce mai!
Astazi am inceput de dimineata...a acceptat un pisu cu invitatie pe olita, apoi...imi arata cum face in pantalon...live. Pe al doilea incerca sa il tina,tinea picioarele lipite,de parca vroia sa-l prinda:)
Dupa somnul de pranz,Alexa a spus singura ca vrea pe olita! De vreo trei ori! Of,mare fericire pe noi!
In timpul cinei(a adultilor,ca Alexa a refuzat mancarea),o auzim pe Alexa : "Daddy,look! Look! Daddy,look!" Iese daddy din bucatarie,si se intalneste cu lexa pe hol,venind din living cu olita in maini,pe jumatate dezbracata,aratandu-i victorioasa lui Daddy pretioasa comoara!
Ne-a uimit,ce mai! Cu ochii in lacrimi,am asistat si ajutat la caratul comorii la baie,aplaudand si pupand-o de mama focului,dupa ce a tras apa, spunandu-i cat de fericiti suntem ca s-a descurcat singura!
Bineinteles ca am mers si in living,am verificat chiloteii si pantalonasii,pe care i-a dezbracat ca sa poata sta pe olita, si i-am gasit pe ambii perfect uscati. Uraaa,din ziua a doua, Alexa a prins ideea!
Abia astept sa vad cum va fi ziua numarul trei, si abia astept sa vad ce va zice mamaia de fetita mea care face la olita!!!
Am inceput pe 18 Feb,ca mamaia tot e plecata la Roman, si mi-e mai usor decat sa aud ca i-o fi frig daca face pe ea,ca raceste bla,bla,bla... Am trecut la atac: 4 perechi de chilotei(ca atatia aveam) si restul pantaloni.
Bineinteles ca facea balta in urma,o schimbam imediat,ca nu m-a lasat inima sa o las sa sufere... Tragea de pantalonul ud si imi spunea ca s-a udat.
A facut,in sfarsit, un pisu la olita seara....bucurie mare pe mummy si daddy,ce mai!
Astazi am inceput de dimineata...a acceptat un pisu cu invitatie pe olita, apoi...imi arata cum face in pantalon...live. Pe al doilea incerca sa il tina,tinea picioarele lipite,de parca vroia sa-l prinda:)
Dupa somnul de pranz,Alexa a spus singura ca vrea pe olita! De vreo trei ori! Of,mare fericire pe noi!
In timpul cinei(a adultilor,ca Alexa a refuzat mancarea),o auzim pe Alexa : "Daddy,look! Look! Daddy,look!" Iese daddy din bucatarie,si se intalneste cu lexa pe hol,venind din living cu olita in maini,pe jumatate dezbracata,aratandu-i victorioasa lui Daddy pretioasa comoara!
Ne-a uimit,ce mai! Cu ochii in lacrimi,am asistat si ajutat la caratul comorii la baie,aplaudand si pupand-o de mama focului,dupa ce a tras apa, spunandu-i cat de fericiti suntem ca s-a descurcat singura!
Bineinteles ca am mers si in living,am verificat chiloteii si pantalonasii,pe care i-a dezbracat ca sa poata sta pe olita, si i-am gasit pe ambii perfect uscati. Uraaa,din ziua a doua, Alexa a prins ideea!
Abia astept sa vad cum va fi ziua numarul trei, si abia astept sa vad ce va zice mamaia de fetita mea care face la olita!!!
luni, 13 februarie 2012
The "F" word....
Alexa injura! Cand se enerveaza,cand nu reuseste sau nu are voie sa faca ceva,cu o fata serioasa, ba chiar furioasa, spune "fuck it"! Si asta de vreo 3 saptamani.....
Vorbeam cu Richard pe Skype, si imi povestea de o problema cu un angajat.... Alexa se juca pe langa mine. Si el,povestind nervos, spune, la un moment dat: "I don`t care,it is not what I told them to do,FUCK IT!"
De atunci, a inceput Alexa sa injure.... La inceput,am fost socata,acum sunt de-a dreptul ingrijorata....si asta pentru ca nu stiu cum sa o fac sa uite si sa nu mai foloseasca acele cuvinte urate.... Am incercat si i-am spus ca e urat,ca nu e frumos sa spuna asa ceva, ca mami nu spunea asa ceva.... Am incercat sa o ignor.... Ba chiar am ridicat si tonul,si m-am rastit,spunandu-i sa nu mai spuna asa ceva niciodata... Toate incercarile au ramas fara rezultat,nu stiu ce sa mai fac....
Vorbeam cu Richard pe Skype, si imi povestea de o problema cu un angajat.... Alexa se juca pe langa mine. Si el,povestind nervos, spune, la un moment dat: "I don`t care,it is not what I told them to do,FUCK IT!"
De atunci, a inceput Alexa sa injure.... La inceput,am fost socata,acum sunt de-a dreptul ingrijorata....si asta pentru ca nu stiu cum sa o fac sa uite si sa nu mai foloseasca acele cuvinte urate.... Am incercat si i-am spus ca e urat,ca nu e frumos sa spuna asa ceva, ca mami nu spunea asa ceva.... Am incercat sa o ignor.... Ba chiar am ridicat si tonul,si m-am rastit,spunandu-i sa nu mai spuna asa ceva niciodata... Toate incercarile au ramas fara rezultat,nu stiu ce sa mai fac....
luni, 30 ianuarie 2012
Amintiri din spital
Din pacate, am trecut si prin astaț internare in spital....
Alexa a dat semne de raceala: ii curgea nasucul, stranuta si tusea mult....si din ce in ce mai mult. Pana cand, pe 18 Ian, timp de o ora, tusea la interval de 1-2 minute, pana a si vomat....nu se mai oprea din tusit, m-am speriat....si, bineinteles,am decis sa mergem la spital.
Din pacate, nici nu m-am gandit ca vom fi internate,asa ca nu am luat haine/schimburi si tot ce ar mai fi trebuit.
In fine, mergem la spital pe la 12:30, ne vede Dr Temneanu. O consulta, pneumonie! Doamne, iarasi? A mai avut una in martie! Recomanda neaparat internarea, montare branula, recoltat sange pt analize si desfundat nasul(cum? cu sonda....). A stat saracuta Alexa treaza pana pe la 3, a fost intepata pt analize, administrat hemisuccinat, si cel mai cumplit lucru: tinuta de 3 asistente,pt a-i putea curata nasucul cu sonda... Doamne, cum mai plangea si tremura, si ma striga,...si eu nu puteam decat sa stau langa ea, sa ii spun ca mai e un pic si,eventual sa o tin....
Dupa ce s-a terminat tot cosmarul, a adormit langa mine, strans bagata cu spatele la pieptul meu.... Cred ca Hemisuccinatul a ajutat-o,ca nu a mai tusit, si a reusit sa se odihneasca.
A doua zi parea ca merge spre vindecare, deci raspundea la tratament! Dupa ce ne-a vizitat Mamaia, spre seara a venit si Nana, care tocmai isi tratase o pneumonie(inca mai tusea), si cred ca a mai luat un virusache Alexa. Asa ca, a treia zi,in loc sa ne externam,am speriat medicii si asistentele. S-a trezit copilul meu dupa somnul de pranz mai bolnav decat venise la spital: toata umflata, rosie, infundata... De la un antibiotic, s-a ajuns la doua, hemisuccinatul a inceput sa fie administrat la intervale mai scurte de timp, iara sonda( a fost si inca este traumatizata din cauza sondei), aerosolii erau si ei cu greu suportati.... Cum intra o asistenta in salon, isi acoperea nasul cu ambele maini si plangea "nu nasul,gata...Aesa mica...nu nasul". Se linistea cand vedea ca au venit "sa dea apa la fluturas"- dar, dupa un timp, cred ca se sensibilizase mult manuta, si o durea cand ii administrau medicamentele prin branula, asa ca, spre sfarsit, plangea la inceput.... Acum vad ca a ramas cu o sensibilitate la manute...si o teama, cand ii ridic manecile, sa o spal pe maini, isi trage mainile inapoi, speriata....
Pt inceput, a profitat la maximum de calculator: non-stop desenele rusesti cu ursul si fetita, ca numai asta auzeam "usu,tisa?". A tinut doua zile minunea, apoi s-a plictisit...nu mai vroia nimic,...se intindea pe canapea, cu degetul in gura, si spunea ca vrea "nani" cand abia se trezise....rar se mai juca cu cuburile sau restul jucariilor... M-a durut sufletul sa o vad asa...
A fost o mare usurare sa vad ca starea ei se imbunatateste, raspundea bine la tratament, asa ca pe 22 am venit acasa. Doamne, ce fericire pe ea sa o vada pe Mamaia! Si ce fericire sa fie din nou acasa, si-a luat toate jucariile la control! Ba chiar a si cantat si dansat....of, ce dor imi fusese sa o vad vesela, sa o am inapoi pe Alexa mea, sanatoasa si vesela!
Cu toate ca nu imi doresc sa mai trecem prin asa ceva, sunt recunoscatoare ca am stat in spitalul privat. Ne-au ajutat foarte mult atitudinea personalului, profesionalismul si bunatatea lor.... Toate asistentele erau foarte rabdatoare cu Alexa, incercau sa faca totul cat mai usor, sa-i explice, sau sa-mi dea mie timp sa-i explic....
A avut jucarii, a avut doamne asistente/ infirmiere care veneau nu doar pt tratament sau sa aduca masa, ci sa se si joace cu ea, am avut parte de intimitate, liniste si curatenie. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost daca eram internate la Sf. Maria....
Alexa a dat semne de raceala: ii curgea nasucul, stranuta si tusea mult....si din ce in ce mai mult. Pana cand, pe 18 Ian, timp de o ora, tusea la interval de 1-2 minute, pana a si vomat....nu se mai oprea din tusit, m-am speriat....si, bineinteles,am decis sa mergem la spital.
Din pacate, nici nu m-am gandit ca vom fi internate,asa ca nu am luat haine/schimburi si tot ce ar mai fi trebuit.
In fine, mergem la spital pe la 12:30, ne vede Dr Temneanu. O consulta, pneumonie! Doamne, iarasi? A mai avut una in martie! Recomanda neaparat internarea, montare branula, recoltat sange pt analize si desfundat nasul(cum? cu sonda....). A stat saracuta Alexa treaza pana pe la 3, a fost intepata pt analize, administrat hemisuccinat, si cel mai cumplit lucru: tinuta de 3 asistente,pt a-i putea curata nasucul cu sonda... Doamne, cum mai plangea si tremura, si ma striga,...si eu nu puteam decat sa stau langa ea, sa ii spun ca mai e un pic si,eventual sa o tin....
Dupa ce s-a terminat tot cosmarul, a adormit langa mine, strans bagata cu spatele la pieptul meu.... Cred ca Hemisuccinatul a ajutat-o,ca nu a mai tusit, si a reusit sa se odihneasca.
A doua zi parea ca merge spre vindecare, deci raspundea la tratament! Dupa ce ne-a vizitat Mamaia, spre seara a venit si Nana, care tocmai isi tratase o pneumonie(inca mai tusea), si cred ca a mai luat un virusache Alexa. Asa ca, a treia zi,in loc sa ne externam,am speriat medicii si asistentele. S-a trezit copilul meu dupa somnul de pranz mai bolnav decat venise la spital: toata umflata, rosie, infundata... De la un antibiotic, s-a ajuns la doua, hemisuccinatul a inceput sa fie administrat la intervale mai scurte de timp, iara sonda( a fost si inca este traumatizata din cauza sondei), aerosolii erau si ei cu greu suportati.... Cum intra o asistenta in salon, isi acoperea nasul cu ambele maini si plangea "nu nasul,gata...Aesa mica...nu nasul". Se linistea cand vedea ca au venit "sa dea apa la fluturas"- dar, dupa un timp, cred ca se sensibilizase mult manuta, si o durea cand ii administrau medicamentele prin branula, asa ca, spre sfarsit, plangea la inceput.... Acum vad ca a ramas cu o sensibilitate la manute...si o teama, cand ii ridic manecile, sa o spal pe maini, isi trage mainile inapoi, speriata....
Pt inceput, a profitat la maximum de calculator: non-stop desenele rusesti cu ursul si fetita, ca numai asta auzeam "usu,tisa?". A tinut doua zile minunea, apoi s-a plictisit...nu mai vroia nimic,...se intindea pe canapea, cu degetul in gura, si spunea ca vrea "nani" cand abia se trezise....rar se mai juca cu cuburile sau restul jucariilor... M-a durut sufletul sa o vad asa...
A fost o mare usurare sa vad ca starea ei se imbunatateste, raspundea bine la tratament, asa ca pe 22 am venit acasa. Doamne, ce fericire pe ea sa o vada pe Mamaia! Si ce fericire sa fie din nou acasa, si-a luat toate jucariile la control! Ba chiar a si cantat si dansat....of, ce dor imi fusese sa o vad vesela, sa o am inapoi pe Alexa mea, sanatoasa si vesela!
Cu toate ca nu imi doresc sa mai trecem prin asa ceva, sunt recunoscatoare ca am stat in spitalul privat. Ne-au ajutat foarte mult atitudinea personalului, profesionalismul si bunatatea lor.... Toate asistentele erau foarte rabdatoare cu Alexa, incercau sa faca totul cat mai usor, sa-i explice, sau sa-mi dea mie timp sa-i explic....
A avut jucarii, a avut doamne asistente/ infirmiere care veneau nu doar pt tratament sau sa aduca masa, ci sa se si joace cu ea, am avut parte de intimitate, liniste si curatenie. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost daca eram internate la Sf. Maria....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)