Din pacate, am trecut si prin astaț internare in spital....
Alexa a dat semne de raceala: ii curgea nasucul, stranuta si tusea mult....si din ce in ce mai mult. Pana cand, pe 18 Ian, timp de o ora, tusea la interval de 1-2 minute, pana a si vomat....nu se mai oprea din tusit, m-am speriat....si, bineinteles,am decis sa mergem la spital.
Din pacate, nici nu m-am gandit ca vom fi internate,asa ca nu am luat haine/schimburi si tot ce ar mai fi trebuit.
In fine, mergem la spital pe la 12:30, ne vede Dr Temneanu. O consulta, pneumonie! Doamne, iarasi? A mai avut una in martie! Recomanda neaparat internarea, montare branula, recoltat sange pt analize si desfundat nasul(cum? cu sonda....). A stat saracuta Alexa treaza pana pe la 3, a fost intepata pt analize, administrat hemisuccinat, si cel mai cumplit lucru: tinuta de 3 asistente,pt a-i putea curata nasucul cu sonda... Doamne, cum mai plangea si tremura, si ma striga,...si eu nu puteam decat sa stau langa ea, sa ii spun ca mai e un pic si,eventual sa o tin....
Dupa ce s-a terminat tot cosmarul, a adormit langa mine, strans bagata cu spatele la pieptul meu.... Cred ca Hemisuccinatul a ajutat-o,ca nu a mai tusit, si a reusit sa se odihneasca.
A doua zi parea ca merge spre vindecare, deci raspundea la tratament! Dupa ce ne-a vizitat Mamaia, spre seara a venit si Nana, care tocmai isi tratase o pneumonie(inca mai tusea), si cred ca a mai luat un virusache Alexa. Asa ca, a treia zi,in loc sa ne externam,am speriat medicii si asistentele. S-a trezit copilul meu dupa somnul de pranz mai bolnav decat venise la spital: toata umflata, rosie, infundata... De la un antibiotic, s-a ajuns la doua, hemisuccinatul a inceput sa fie administrat la intervale mai scurte de timp, iara sonda( a fost si inca este traumatizata din cauza sondei), aerosolii erau si ei cu greu suportati.... Cum intra o asistenta in salon, isi acoperea nasul cu ambele maini si plangea "nu nasul,gata...Aesa mica...nu nasul". Se linistea cand vedea ca au venit "sa dea apa la fluturas"- dar, dupa un timp, cred ca se sensibilizase mult manuta, si o durea cand ii administrau medicamentele prin branula, asa ca, spre sfarsit, plangea la inceput.... Acum vad ca a ramas cu o sensibilitate la manute...si o teama, cand ii ridic manecile, sa o spal pe maini, isi trage mainile inapoi, speriata....
Pt inceput, a profitat la maximum de calculator: non-stop desenele rusesti cu ursul si fetita, ca numai asta auzeam "usu,tisa?". A tinut doua zile minunea, apoi s-a plictisit...nu mai vroia nimic,...se intindea pe canapea, cu degetul in gura, si spunea ca vrea "nani" cand abia se trezise....rar se mai juca cu cuburile sau restul jucariilor... M-a durut sufletul sa o vad asa...
A fost o mare usurare sa vad ca starea ei se imbunatateste, raspundea bine la tratament, asa ca pe 22 am venit acasa. Doamne, ce fericire pe ea sa o vada pe Mamaia! Si ce fericire sa fie din nou acasa, si-a luat toate jucariile la control! Ba chiar a si cantat si dansat....of, ce dor imi fusese sa o vad vesela, sa o am inapoi pe Alexa mea, sanatoasa si vesela!
Cu toate ca nu imi doresc sa mai trecem prin asa ceva, sunt recunoscatoare ca am stat in spitalul privat. Ne-au ajutat foarte mult atitudinea personalului, profesionalismul si bunatatea lor.... Toate asistentele erau foarte rabdatoare cu Alexa, incercau sa faca totul cat mai usor, sa-i explice, sau sa-mi dea mie timp sa-i explic....
A avut jucarii, a avut doamne asistente/ infirmiere care veneau nu doar pt tratament sau sa aduca masa, ci sa se si joace cu ea, am avut parte de intimitate, liniste si curatenie. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost daca eram internate la Sf. Maria....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu