Amintiri din spital

Din pacate, am trecut si prin astaț internare in spital....

 Alexa a dat semne de raceala: ii curgea nasucul, stranuta si tusea mult....si din ce in ce mai mult. Pana cand, pe 18 Ian, timp de o ora, tusea la interval de 1-2 minute, pana a si vomat....nu se mai oprea din tusit, m-am speriat....si, bineinteles,am decis sa mergem la spital.
 Din pacate, nici nu m-am gandit ca vom fi internate,asa ca nu am luat haine/schimburi si tot ce ar mai fi trebuit.

 In fine, mergem la spital pe la 12:30, ne vede Dr Temneanu. O consulta, pneumonie! Doamne, iarasi? A mai avut una in martie! Recomanda neaparat internarea, montare branula, recoltat sange pt analize si desfundat nasul(cum? cu sonda....). A stat saracuta Alexa treaza pana pe la 3, a fost intepata pt analize, administrat hemisuccinat, si cel mai cumplit lucru: tinuta de 3 asistente,pt a-i putea curata nasucul cu sonda... Doamne, cum mai plangea si tremura, si ma striga,...si eu nu puteam decat sa stau langa ea, sa ii spun ca mai e un pic si,eventual sa o tin....

  Dupa ce s-a terminat tot cosmarul, a adormit langa mine, strans bagata cu spatele la pieptul meu.... Cred ca Hemisuccinatul a ajutat-o,ca nu a mai tusit, si a reusit sa se odihneasca.

  A doua zi parea ca merge spre vindecare, deci raspundea la tratament! Dupa ce ne-a vizitat Mamaia, spre seara a venit si Nana, care tocmai isi tratase o pneumonie(inca mai tusea), si cred ca a mai luat un virusache Alexa. Asa ca, a treia zi,in loc sa ne externam,am speriat medicii si asistentele.  S-a trezit copilul meu dupa somnul de pranz mai bolnav decat venise la spital: toata umflata, rosie, infundata... De la un antibiotic, s-a ajuns la doua, hemisuccinatul a inceput sa fie administrat la intervale mai scurte de timp, iara sonda( a fost si inca este traumatizata din cauza sondei), aerosolii erau si ei cu greu suportati.... Cum intra o asistenta in salon, isi acoperea nasul cu ambele maini si plangea "nu nasul,gata...Aesa mica...nu nasul". Se linistea cand vedea ca au venit "sa dea apa la fluturas"- dar, dupa un timp, cred ca se sensibilizase mult manuta, si o durea cand ii administrau medicamentele prin branula, asa ca, spre sfarsit, plangea la inceput.... Acum vad ca a ramas cu o sensibilitate la manute...si o teama, cand ii ridic manecile, sa o spal pe maini, isi trage mainile inapoi, speriata....
 Pt inceput, a profitat la maximum de calculator: non-stop desenele rusesti cu ursul si fetita, ca numai asta auzeam "usu,tisa?". A tinut doua zile minunea, apoi s-a plictisit...nu mai vroia nimic,...se intindea pe canapea, cu degetul in gura, si spunea ca vrea "nani" cand abia se trezise....rar se mai juca cu cuburile sau restul jucariilor... M-a durut sufletul sa o vad asa...

 A fost o mare usurare sa vad ca starea ei se imbunatateste, raspundea bine la tratament, asa ca pe 22 am venit acasa. Doamne, ce fericire pe ea sa o vada pe Mamaia!  Si ce fericire sa fie din nou acasa, si-a luat toate jucariile la control! Ba chiar a si cantat si dansat....of, ce dor imi fusese sa o vad vesela, sa o am inapoi pe Alexa mea, sanatoasa si vesela!

 Cu toate ca nu imi doresc sa mai trecem prin asa ceva, sunt recunoscatoare ca am stat in spitalul privat. Ne-au ajutat foarte mult atitudinea personalului, profesionalismul si bunatatea lor.... Toate asistentele erau foarte rabdatoare cu Alexa, incercau sa faca totul cat mai usor, sa-i explice, sau sa-mi dea mie timp sa-i explic....
 A avut jucarii, a avut doamne asistente/ infirmiere care veneau nu doar pt tratament sau sa aduca masa, ci sa se si joace cu ea, am avut parte de intimitate, liniste si curatenie. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost daca eram internate la Sf. Maria....

Aesa Baisa

Nu o mai bat la cap pe Alexa cu "spune cum te cheama", daca raspunde, bine, daca nu, raspund eu pt ea, cand este intrebata. Are timp sa invete, m-am gandit eu. :)

 Surpriza cea mare a fost ieri, cand am mers la spital pt injectia de seara. Pt ca ii este frica la inceput, cand ii umbla la branula, asistentele ii vorbesc,o intreaba diferite lucruri. O intreaba daca stie sa numere, si ea incepe constiincios in romaneste: 3,4,5,7,10. Apoi in engleza- aici se descurca perfect,pana la 10. Face impresie, nu gluma! Toate asistentele au aflat de ea, micuta englezoaica!
 Ei,dar a fost randul meu sa fiu impresionata. Cand a intrebat-o asistenta cum o cheama, a raspuns foarte natural : "AESA BAISA"! De parca ar fi spus-o in fiecare zi! Culmea este ca nu a mai spus niciodata si numele de familie,asa, fara sa fie intrebata...raspunsul ei era "Aesa" si atat. Doamne, mi-au dat lacrimile, nu imi venea sa cred! Si de unde a scos-o,ca eu nu am mai incercat sa o invat!?

 In seara asta, totul se repeta,si fetita mea raspunde inca si mai corect: Aesa Baisaut!!!! Mai,ce copil destept are mama, imi venea sa o mananc!!!

 Si nu e doar atat, a mai impresionat lumea cu manierele ei: poftim(potim), multumesc(musesc),cu placere(ceie), la revedere(deie). Cum sa nu fiu mandra de ea???

Prima vizita la frizer

 Plecam de acasa, explicandu-i ca vom merge la frizerie, unde o doamna o va aseza pe un scaun si-i va taia parul care ii tot intra in ochi si o deranjeaza. Nu pare sa-i pese.... In masina, o mai intreb, vrei sa taiem putin parul? Spune ca da, dar nu sunt sigura ca intelege.

Ajungem la Iulius Mall. In drum spre frizerie, ii mai explic o data. Mergem sa taiem perisorul care intra in ochi. Mi se parea tacuta,stresata....am inceput sa ma ingrijorez, nu stiam ce reactie va avea....

Cand am ajuns la MotzART, spre marea mea bucurie, am vazut ca era "in lucru" o fetita de aceeasi varsta. Am intrat si am inceput sa-i arat,si sa-i explic: uite, dupa ce va termina doamna sa o tunda pe fetita, vei sta tu pe scaunel si doamna iti va taia parul,ok? Spune ca da, se invarte nerabdatoare in jurul scaunului, abia asteapta sa fie ea "pe tron". Eram emotionata, dar fericita ca reactiona pozitiv.  Pleaca fetita si doamna o urca pe Alexa....cand a inceput sa-i ude parul(folosind un pulverizator), mi s-a pus un nod in gat....Alexa avea ochii in lacrimi si ii tremura barbita....off,ma simteam oribil. Am inceput sa-i explic ca e doar apa, doamna are nevoie sa ude parul putin ca sa-l taie drept, etc....s-a calmat, nu a inceput sa planga, ba chiar a inceput sa fie atenta la desene....Bine ca nici nu a durat mult, apoi era atat de mandra cand ii spunea doamna cat de bine ii sta tunsa!
 Ma bucur ca s-a linistit si nu a fost,pana la urma, o experienta neplacuta pt ea!

Prima discutie in contradictoriu :)

 Eu: Alexa, ce culoare are zapada?
 Alexa: oshu...
 Eu: Zapada este alba.
 Alexa: Nu, oshu!
 Eu: Alba!
 Alexa: oshuuuuuuuuuuuu!!!!!!

 O iau, ii arat unghiile mele lacuite cu rosu: "Uite, Alexa, unghiile mele sunt rosii. Si vezi, patura este alba.
Deci, imi spui acum ce culoare are zapada?"
 Alexa(intorcandu-mi spatele,si indepartandu-se): Ede!!! (verde)

Despre Alexa la inceput de an

 Iarasi am intrat intr-o pasa de "mutenie"..... Nu mi-am putut aduna gandurile pentru a mai posta ceva nou,dar voi incerca acum,chiar daca nu am prea multa inspiratie.

 La inceput de an, vreau sa incep cu Craciunul de anul trecut :) , primul Craciun petrecut in casuta noastra! Am decis sa cumparam un bradut in ghiveci, pt a-l putea planta, dupa sarbatori, in curte. L-a ales Richard...un bradut superb, care a aratat absolut perfect dupa ce l-am impodobit in seara de ajun toti patru: Alexa, eu, Richard si Mamaia. A doua zi, cu cadourile frumos impachetate dedesubt,arata parca era desprins dintr-o carte de povesti....
 In afara bradutului, Alexa a mai agatat si soseta,ca deh! e si englezoaica! A doua zi ne-am umplut inimile de fericire uitandu-ne la ea cum scotea cadourile si dulciurile din soseta.... Dupa ce am luat micul dejun, am inceput sa desfacem si cadourile de sub brad. Alexa a primit o bucatarioara, o saniuta, cateva carticele si cateva DVD-uri, plus 2 papusele si 2 ponei micuti. De la prieteni, a primit un Mos Craciun si o rochitica rosie(cu care a trebuit sa fie imbracata in fiecare zi,urmatoarele 4 aile!)

 Am avut prieteni la cina de Craciun, motiv de bucurie maxima pt Alexa! A cantat,a dansat si s-a jucat cu toata lumea, a petrecut foarte frumos cu daddy(motiv de bucurie maxima pt mummy).  Concluzia: a fost cel mai frumos Craciun din viata mea, in special pt ca Alexa a inteles mult mai bine ce se petrece decat in anul precedent.

 De Revelion nu am facut nimic special, doar ca am intarziat cu cina putin, si asa a ramas Alexa treaza pana dupa miezul noptii, si a admirat artificiile din brate de la mine! Am fost atat de fericita sa intru in noul an tinand comoara mea in brate!

 Si cam atat cu sarbatorile.

 Acum cateva zile am masurat-o: 89 cm, iar cantarul arata vreo 13,8 kg imbracata- evolutie cat se poate de buna, dupa cum arata si bolfitele pufoase si bulanasele durdulii :D
 Cu vorbitul avansam destul de greu: chiar daca repeta mai tot ce aude, nu face propozii mai lungi de 3 cuvinte,deocamdata. Ma gandesc ca o fi si de la faptul ca se "lupta" cu doua limbi in acelasi timp.... Oricum,spre fericirea lui Richard, poate numara perfect pana la 10,in engleza. In romana numara: 2,7,3...

 Este foarte sensibila: in momentul in care varsa ceva, rastoarna, distruge etc, daca nu ii spun imediat ca "se mai intampla,e ok", incepe sa planga....si nu inteleg de unde a aparut chestia asta, pt ca nu o certam....
 Iar daca spunem ca ne doare capul sau ne simtim rau, imediat vine si ne mangaie, ne pupa pe frunte, spunand "gata,gata".... De multe ori ma gandesc ca are sufletul bun ca al lui Richard...sau cel putin asa imi place sa cred.(poate si alti copilasi reactioneaza la fel)

 Trece si prin crize ale varstei, nu e doar lapte si miere :D . Tipa, se arunca pe jos, refuza sa fie imbracata(sau trebuie sa fie imbracata doar cu ce alege ea), refuza sa iasa afara etc....totul se controleaza cu vorbe bune, altfel face si mai urat. Chiar daca mai are astfel de iesiri cateodata, mi se pare un copil extraordinar de cuminte, dupa cum spune si Richard, cred ca asa s-a nascut!
 A invatat sa spuna "multumesc" cand primeste ceva,si daca nu i se raspunde "cu placere", isi spune singura :)
La fel si cand stranuta, trebuie sa-i spuna cineva "noroc" sau "sanatate", ca altfel cere sa i se spuna.

PS:
 Sunt atat de mandra de tine, iubita mea!