Dupa 6 zile de spitalizare,m-am intors acasa la fetita mea iubita....Am gasit-o sensibila...sensibilizata de despartirea de mummy.... Se trezeste la amiaza plangand,striganddu-ma... Vrea sa ma joc in permanenta cu ea,ma ia de mana si ma duce la jucarii..... Nu pot iesi pe afara,ca incepe sa planga....
A fost si ea racita,saracuta....a luat antibiotic o saptamana,dar acum nu mai tuseste,e sanatoasa. Lucram la partea emotiva....sunt sigura ca isi va reveni,e un copil inteligent,puternic si ambitios.
Nu am gasit-o doar mai sensibila,ci si mai vorbareata! Vorbeste atat de frumos! Si pune intrebari interesante,pertinente...sta si se gandeste,da raspunsuri interesante. Si sunt impresionata ca nu vorbeste cu accent moldovenesc!
Draga de ea,se straduieste atat de mult sa formuleze corect propozitii,sa foloseasca pronumele si sa conjuge verbele!
Si,in continuare, ma uimeste cat de manierata este: foloseste intotdeauna "te rog" sau "please" cand vrea ceva, si apoi spune "mesesc" sau "tekiu". In momentele in care o supara cineva,foloseste "obraznico", si "asa pace"(lasa-ma in pace).
La fel de impresionata am fost si de faptul ca nu a uitat engleza....trecuse mult timp de cand vorbiseram cu daddy pe skype,dar a raspuns corect la intrebari in engleza,arata obiectele de care este intrebata,si recunoaste 4 culori: blue,red,yellow si green. Sa nu mai vorbesc de cat de fericita este cand vorbeste cu daddy,se vede ca ii este foarte dor de el....
Da semne ca e alintata....vrea in brate,daca nu obtine ce vrea,se tranteste pe jos,incepe sa planga....sau se face ca plange....Doamne, e atat de dulce!!!!! Pai cum sa nu fie alintata,cate fete are mummy??? Una singura...si e perfecta!
duminică, 1 aprilie 2012
joi, 22 martie 2012
Dor.....
Pe 13 Martie am plecat cu Richard la Londra. Am stat 3 nopti,dupa care eu m-am intors,el a mers la Tokyo.
De fiecare data cand am sunat-o pe Alexa, ma intreba "unde esti,mummy?" "unde este daddy?"... nu ce faci,nu povestiri de-ale ei ci....unde esti?
M-am intors cu o raceala groaznica,dar sambata si duminica am fost impreuna...ma intreba unde este daddy...i-am spus ca la Tokyo...."unde este Tofio?" off,saracuta....ce dor i-o mai fi....ce-o fi in capusorul ei,in sufletelul ei? In fiecare zi intreaba de daddy,fiecare avion pe care il vede/aude e "aipain,daddy!!!",vine daddy,face daddy,merge daddy,papa daddy etc....
Si cat de rau s-a simtit cand am disparut din nou duminica noaptea,cand m-am internat in spital? Am venit marti acasa,din pacate simtindu-ma tot rau, Alexa m-a vazut din nou intinsa in pat....ca apoi sa ma vada fugind la urgente...oofff,ce plansete in urma mea....Oare ce s-o fi gandit? Iar dispare.....cum a disparut si alta data....cum a disparut si daddy...poate se teme ca nu ne va mai vedea.....Ce-o fi in sufletelul tau,puiutul meu iubit? Cat dor duci tu cat suntem noi plecati.....cat suferi si cat te sperii tu,micuta mea iubita?
De fiecare data cand am sunat-o pe Alexa, ma intreba "unde esti,mummy?" "unde este daddy?"... nu ce faci,nu povestiri de-ale ei ci....unde esti?
M-am intors cu o raceala groaznica,dar sambata si duminica am fost impreuna...ma intreba unde este daddy...i-am spus ca la Tokyo...."unde este Tofio?" off,saracuta....ce dor i-o mai fi....ce-o fi in capusorul ei,in sufletelul ei? In fiecare zi intreaba de daddy,fiecare avion pe care il vede/aude e "aipain,daddy!!!",vine daddy,face daddy,merge daddy,papa daddy etc....
Si cat de rau s-a simtit cand am disparut din nou duminica noaptea,cand m-am internat in spital? Am venit marti acasa,din pacate simtindu-ma tot rau, Alexa m-a vazut din nou intinsa in pat....ca apoi sa ma vada fugind la urgente...oofff,ce plansete in urma mea....Oare ce s-o fi gandit? Iar dispare.....cum a disparut si alta data....cum a disparut si daddy...poate se teme ca nu ne va mai vedea.....Ce-o fi in sufletelul tau,puiutul meu iubit? Cat dor duci tu cat suntem noi plecati.....cat suferi si cat te sperii tu,micuta mea iubita?
Alexa si praznicul
Am iesit intr-o dupa-amiaza sa luam pranzul in oras. Alexa cu mummy,daddy si mamaia.
Am mers la un restaurant unde vriam sa ajungem de ceva vreme,era inchis....ne-am resemnat,si ne-am intors la unul mai aproape de casa.
Richard m-a trimis sa intreb daca este deschis. Ospatarul a spus ca da,doar ca au o masa de pomenire,daca nu ne deranjeaza.... Am hotarat ca nu ne deranjeaza deloc!
Am intrat,ne-am asezat la o masa,facut comanda...vorbeam,asteptam etc.
A inceput sa vina multa lume,se asezau la masa lunga,pregatita pt praznic. A intrat si preotul. Dupa ce a ajuns la masa,a inceput sa cante, iar toti cei de la masa s-au ridicat in picioare,cu lumanari in maini.
In momentul ala,Alexa s-a ridicat in picioare pe scaun,si a inceput sa cante cat putea de tare:" Musi ani tasaaaa,Musi ani tasaaa!"
Chiar daca ne-a fost si rusine, nu mai puteam de ras! A ras si preotul,si toata lumea de la praznic, si toti oamenii din restaurant! Preotul,amuzat, a trimis-o pe femeia care facuse praznicul sa-i aduca coliva Alexei.
A mai cantat preotul de vreo 2 ori,a mai cantat si Alexa. La plecare, a venit preotul si a binecuvantat-o :)
Am mers la un restaurant unde vriam sa ajungem de ceva vreme,era inchis....ne-am resemnat,si ne-am intors la unul mai aproape de casa.
Richard m-a trimis sa intreb daca este deschis. Ospatarul a spus ca da,doar ca au o masa de pomenire,daca nu ne deranjeaza.... Am hotarat ca nu ne deranjeaza deloc!
Am intrat,ne-am asezat la o masa,facut comanda...vorbeam,asteptam etc.
A inceput sa vina multa lume,se asezau la masa lunga,pregatita pt praznic. A intrat si preotul. Dupa ce a ajuns la masa,a inceput sa cante, iar toti cei de la masa s-au ridicat in picioare,cu lumanari in maini.
In momentul ala,Alexa s-a ridicat in picioare pe scaun,si a inceput sa cante cat putea de tare:" Musi ani tasaaaa,Musi ani tasaaa!"
Chiar daca ne-a fost si rusine, nu mai puteam de ras! A ras si preotul,si toata lumea de la praznic, si toti oamenii din restaurant! Preotul,amuzat, a trimis-o pe femeia care facuse praznicul sa-i aduca coliva Alexei.
A mai cantat preotul de vreo 2 ori,a mai cantat si Alexa. La plecare, a venit preotul si a binecuvantat-o :)
Time-out
Nu am mai scris de multa vreme,acum scriu din amintiri...
Pt a depasi cumva starile de nervi ale Alexei,m-am gandit ca ar fi bine sa incerc un "time-out". Intr-una din zile,dupe ce a inceput sa tipe,sa ma loveasca,ca apoi sa se tranteasca pe jos,nu mai stiu din ce motiv, am spus: Alexa,time-out!
Am luat-o de pe jos,si am mers pe hol,unde am pus-o sa stea hopa pe scari. M-am asezat langa ea. Ea plangea,urla,tipa.
I-am spus foarte calm(mai mult dragastos,cred): "am venit aici pt ca esti nervoasa,si ai lovit-o pe mami. Dupa ce te calmezi,putem sta de vorba. Stam aici pana ne calmam. "
Partea cea mai grea este cand plange si spune"gata,gata" mangaindu-se pe fata- asta insemnand ca vrea sa fie mangaiata. O mangai putin,ii sterg lacrimile,si ii spun sa stea hopa langa mami,sa se calmeze.
Nu a durat foarte mult,si s-au terminat plansetele. I-am explicat foarte frumos ca nu a fost bine sa reactioneze asa,ca nu e bine sa o loveasca pe mami,ca ea e fetita buna,dar cateodata,greseste. Toti gresim. Trebuie sa reparam greselile. Alexa,cu un zambet cat casa, spune "iata-ma",si imi da un "big-hug", eu cu inima franta ca am pedepsit-o,dar multumita ca fac ce trebuie pt educatia ei, o pup cu drag si ii spun ca o iubesc....
Al doilea time-out a fost mult mai simplu de aplicat,ca stiam amandoua locul,si nici nu a plans. I-am spus ca daca nu inceteaza, merge in time-out. A continuat,asa ca ne-am reluat locul pe scari,una langa alta. Timp in care eu ii tot vorbesc si o intreb daca stie de ce e in time out, ce a gresit.
La inceput refuza sa coopereze,imi intoarce spatele,mai baga o injuratura,apoi incepe sa planga. Dupa vreun minut,se calmeaza si are un zambet mare-mare pe fata. Discutam,apoi trecem la big-hug si I love you!
Al treilea time-out: eram in bucatarie si faceam lista de cumparaturi. Alexa vroia neaparat pixul. Am rugat-o sa astepte putin,ca i-l dau. Pai cum sa astepte printesa mea? A inceput sa urle si s-a trantit pe jos. I-am spus: "Alexa,daca vei continua asa, te voi trimite in time-out!" - minune: In secunda urmatoare s-a oprit din tipat instantaneu,s-a ridicat,si cu o fata serioasa s-a dus si s-a asezat pe scari!!!!
Saracuta...ea a inteles ca am trimis-o deja.... Nu stiu ce-a fost in capusorul ei, dar mie imi venea sa plang si sa rad in acelasi timp. M-am dus imediat dupa ea si i-am spus ca nu trebuie,ca nu am trimis-o in time-out....of,nici nu mai stiu ce i-am spus, dar am pupat-o si eu si Richard de nu mai puteam!
Nu stiu cat de eficient o fi time-out-ul asta, dar macar vad ca Alexa se duce cu placere :))
Ei oricum ii placea sa se joace pe scari,sa stea hopa pe prima treapta,deci e un loc bun. Acum sta si singura cand o trimit in time out(pana acum era pt amandoua), si vad ca se calmeaza si ii pot explica ce a fost gresit,iar ea pare sa inteleaga.
Pt a depasi cumva starile de nervi ale Alexei,m-am gandit ca ar fi bine sa incerc un "time-out". Intr-una din zile,dupe ce a inceput sa tipe,sa ma loveasca,ca apoi sa se tranteasca pe jos,nu mai stiu din ce motiv, am spus: Alexa,time-out!
Am luat-o de pe jos,si am mers pe hol,unde am pus-o sa stea hopa pe scari. M-am asezat langa ea. Ea plangea,urla,tipa.
I-am spus foarte calm(mai mult dragastos,cred): "am venit aici pt ca esti nervoasa,si ai lovit-o pe mami. Dupa ce te calmezi,putem sta de vorba. Stam aici pana ne calmam. "
Partea cea mai grea este cand plange si spune"gata,gata" mangaindu-se pe fata- asta insemnand ca vrea sa fie mangaiata. O mangai putin,ii sterg lacrimile,si ii spun sa stea hopa langa mami,sa se calmeze.
Nu a durat foarte mult,si s-au terminat plansetele. I-am explicat foarte frumos ca nu a fost bine sa reactioneze asa,ca nu e bine sa o loveasca pe mami,ca ea e fetita buna,dar cateodata,greseste. Toti gresim. Trebuie sa reparam greselile. Alexa,cu un zambet cat casa, spune "iata-ma",si imi da un "big-hug", eu cu inima franta ca am pedepsit-o,dar multumita ca fac ce trebuie pt educatia ei, o pup cu drag si ii spun ca o iubesc....
Al doilea time-out a fost mult mai simplu de aplicat,ca stiam amandoua locul,si nici nu a plans. I-am spus ca daca nu inceteaza, merge in time-out. A continuat,asa ca ne-am reluat locul pe scari,una langa alta. Timp in care eu ii tot vorbesc si o intreb daca stie de ce e in time out, ce a gresit.
La inceput refuza sa coopereze,imi intoarce spatele,mai baga o injuratura,apoi incepe sa planga. Dupa vreun minut,se calmeaza si are un zambet mare-mare pe fata. Discutam,apoi trecem la big-hug si I love you!
Al treilea time-out: eram in bucatarie si faceam lista de cumparaturi. Alexa vroia neaparat pixul. Am rugat-o sa astepte putin,ca i-l dau. Pai cum sa astepte printesa mea? A inceput sa urle si s-a trantit pe jos. I-am spus: "Alexa,daca vei continua asa, te voi trimite in time-out!" - minune: In secunda urmatoare s-a oprit din tipat instantaneu,s-a ridicat,si cu o fata serioasa s-a dus si s-a asezat pe scari!!!!
Saracuta...ea a inteles ca am trimis-o deja.... Nu stiu ce-a fost in capusorul ei, dar mie imi venea sa plang si sa rad in acelasi timp. M-am dus imediat dupa ea si i-am spus ca nu trebuie,ca nu am trimis-o in time-out....of,nici nu mai stiu ce i-am spus, dar am pupat-o si eu si Richard de nu mai puteam!
Nu stiu cat de eficient o fi time-out-ul asta, dar macar vad ca Alexa se duce cu placere :))
Ei oricum ii placea sa se joace pe scari,sa stea hopa pe prima treapta,deci e un loc bun. Acum sta si singura cand o trimit in time out(pana acum era pt amandoua), si vad ca se calmeaza si ii pot explica ce a fost gresit,iar ea pare sa inteleaga.
duminică, 19 februarie 2012
Potty training
Daca tot am scapat de raceli,pneumonii si toate relele, am inceput batalia: chilotei vs. pampers :)
Am inceput pe 18 Feb,ca mamaia tot e plecata la Roman, si mi-e mai usor decat sa aud ca i-o fi frig daca face pe ea,ca raceste bla,bla,bla... Am trecut la atac: 4 perechi de chilotei(ca atatia aveam) si restul pantaloni.
Bineinteles ca facea balta in urma,o schimbam imediat,ca nu m-a lasat inima sa o las sa sufere... Tragea de pantalonul ud si imi spunea ca s-a udat.
A facut,in sfarsit, un pisu la olita seara....bucurie mare pe mummy si daddy,ce mai!
Astazi am inceput de dimineata...a acceptat un pisu cu invitatie pe olita, apoi...imi arata cum face in pantalon...live. Pe al doilea incerca sa il tina,tinea picioarele lipite,de parca vroia sa-l prinda:)
Dupa somnul de pranz,Alexa a spus singura ca vrea pe olita! De vreo trei ori! Of,mare fericire pe noi!
In timpul cinei(a adultilor,ca Alexa a refuzat mancarea),o auzim pe Alexa : "Daddy,look! Look! Daddy,look!" Iese daddy din bucatarie,si se intalneste cu lexa pe hol,venind din living cu olita in maini,pe jumatate dezbracata,aratandu-i victorioasa lui Daddy pretioasa comoara!
Ne-a uimit,ce mai! Cu ochii in lacrimi,am asistat si ajutat la caratul comorii la baie,aplaudand si pupand-o de mama focului,dupa ce a tras apa, spunandu-i cat de fericiti suntem ca s-a descurcat singura!
Bineinteles ca am mers si in living,am verificat chiloteii si pantalonasii,pe care i-a dezbracat ca sa poata sta pe olita, si i-am gasit pe ambii perfect uscati. Uraaa,din ziua a doua, Alexa a prins ideea!
Abia astept sa vad cum va fi ziua numarul trei, si abia astept sa vad ce va zice mamaia de fetita mea care face la olita!!!
Am inceput pe 18 Feb,ca mamaia tot e plecata la Roman, si mi-e mai usor decat sa aud ca i-o fi frig daca face pe ea,ca raceste bla,bla,bla... Am trecut la atac: 4 perechi de chilotei(ca atatia aveam) si restul pantaloni.
Bineinteles ca facea balta in urma,o schimbam imediat,ca nu m-a lasat inima sa o las sa sufere... Tragea de pantalonul ud si imi spunea ca s-a udat.
A facut,in sfarsit, un pisu la olita seara....bucurie mare pe mummy si daddy,ce mai!
Astazi am inceput de dimineata...a acceptat un pisu cu invitatie pe olita, apoi...imi arata cum face in pantalon...live. Pe al doilea incerca sa il tina,tinea picioarele lipite,de parca vroia sa-l prinda:)
Dupa somnul de pranz,Alexa a spus singura ca vrea pe olita! De vreo trei ori! Of,mare fericire pe noi!
In timpul cinei(a adultilor,ca Alexa a refuzat mancarea),o auzim pe Alexa : "Daddy,look! Look! Daddy,look!" Iese daddy din bucatarie,si se intalneste cu lexa pe hol,venind din living cu olita in maini,pe jumatate dezbracata,aratandu-i victorioasa lui Daddy pretioasa comoara!
Ne-a uimit,ce mai! Cu ochii in lacrimi,am asistat si ajutat la caratul comorii la baie,aplaudand si pupand-o de mama focului,dupa ce a tras apa, spunandu-i cat de fericiti suntem ca s-a descurcat singura!
Bineinteles ca am mers si in living,am verificat chiloteii si pantalonasii,pe care i-a dezbracat ca sa poata sta pe olita, si i-am gasit pe ambii perfect uscati. Uraaa,din ziua a doua, Alexa a prins ideea!
Abia astept sa vad cum va fi ziua numarul trei, si abia astept sa vad ce va zice mamaia de fetita mea care face la olita!!!
luni, 13 februarie 2012
The "F" word....
Alexa injura! Cand se enerveaza,cand nu reuseste sau nu are voie sa faca ceva,cu o fata serioasa, ba chiar furioasa, spune "fuck it"! Si asta de vreo 3 saptamani.....
Vorbeam cu Richard pe Skype, si imi povestea de o problema cu un angajat.... Alexa se juca pe langa mine. Si el,povestind nervos, spune, la un moment dat: "I don`t care,it is not what I told them to do,FUCK IT!"
De atunci, a inceput Alexa sa injure.... La inceput,am fost socata,acum sunt de-a dreptul ingrijorata....si asta pentru ca nu stiu cum sa o fac sa uite si sa nu mai foloseasca acele cuvinte urate.... Am incercat si i-am spus ca e urat,ca nu e frumos sa spuna asa ceva, ca mami nu spunea asa ceva.... Am incercat sa o ignor.... Ba chiar am ridicat si tonul,si m-am rastit,spunandu-i sa nu mai spuna asa ceva niciodata... Toate incercarile au ramas fara rezultat,nu stiu ce sa mai fac....
Vorbeam cu Richard pe Skype, si imi povestea de o problema cu un angajat.... Alexa se juca pe langa mine. Si el,povestind nervos, spune, la un moment dat: "I don`t care,it is not what I told them to do,FUCK IT!"
De atunci, a inceput Alexa sa injure.... La inceput,am fost socata,acum sunt de-a dreptul ingrijorata....si asta pentru ca nu stiu cum sa o fac sa uite si sa nu mai foloseasca acele cuvinte urate.... Am incercat si i-am spus ca e urat,ca nu e frumos sa spuna asa ceva, ca mami nu spunea asa ceva.... Am incercat sa o ignor.... Ba chiar am ridicat si tonul,si m-am rastit,spunandu-i sa nu mai spuna asa ceva niciodata... Toate incercarile au ramas fara rezultat,nu stiu ce sa mai fac....
luni, 30 ianuarie 2012
Amintiri din spital
Din pacate, am trecut si prin astaț internare in spital....
Alexa a dat semne de raceala: ii curgea nasucul, stranuta si tusea mult....si din ce in ce mai mult. Pana cand, pe 18 Ian, timp de o ora, tusea la interval de 1-2 minute, pana a si vomat....nu se mai oprea din tusit, m-am speriat....si, bineinteles,am decis sa mergem la spital.
Din pacate, nici nu m-am gandit ca vom fi internate,asa ca nu am luat haine/schimburi si tot ce ar mai fi trebuit.
In fine, mergem la spital pe la 12:30, ne vede Dr Temneanu. O consulta, pneumonie! Doamne, iarasi? A mai avut una in martie! Recomanda neaparat internarea, montare branula, recoltat sange pt analize si desfundat nasul(cum? cu sonda....). A stat saracuta Alexa treaza pana pe la 3, a fost intepata pt analize, administrat hemisuccinat, si cel mai cumplit lucru: tinuta de 3 asistente,pt a-i putea curata nasucul cu sonda... Doamne, cum mai plangea si tremura, si ma striga,...si eu nu puteam decat sa stau langa ea, sa ii spun ca mai e un pic si,eventual sa o tin....
Dupa ce s-a terminat tot cosmarul, a adormit langa mine, strans bagata cu spatele la pieptul meu.... Cred ca Hemisuccinatul a ajutat-o,ca nu a mai tusit, si a reusit sa se odihneasca.
A doua zi parea ca merge spre vindecare, deci raspundea la tratament! Dupa ce ne-a vizitat Mamaia, spre seara a venit si Nana, care tocmai isi tratase o pneumonie(inca mai tusea), si cred ca a mai luat un virusache Alexa. Asa ca, a treia zi,in loc sa ne externam,am speriat medicii si asistentele. S-a trezit copilul meu dupa somnul de pranz mai bolnav decat venise la spital: toata umflata, rosie, infundata... De la un antibiotic, s-a ajuns la doua, hemisuccinatul a inceput sa fie administrat la intervale mai scurte de timp, iara sonda( a fost si inca este traumatizata din cauza sondei), aerosolii erau si ei cu greu suportati.... Cum intra o asistenta in salon, isi acoperea nasul cu ambele maini si plangea "nu nasul,gata...Aesa mica...nu nasul". Se linistea cand vedea ca au venit "sa dea apa la fluturas"- dar, dupa un timp, cred ca se sensibilizase mult manuta, si o durea cand ii administrau medicamentele prin branula, asa ca, spre sfarsit, plangea la inceput.... Acum vad ca a ramas cu o sensibilitate la manute...si o teama, cand ii ridic manecile, sa o spal pe maini, isi trage mainile inapoi, speriata....
Pt inceput, a profitat la maximum de calculator: non-stop desenele rusesti cu ursul si fetita, ca numai asta auzeam "usu,tisa?". A tinut doua zile minunea, apoi s-a plictisit...nu mai vroia nimic,...se intindea pe canapea, cu degetul in gura, si spunea ca vrea "nani" cand abia se trezise....rar se mai juca cu cuburile sau restul jucariilor... M-a durut sufletul sa o vad asa...
A fost o mare usurare sa vad ca starea ei se imbunatateste, raspundea bine la tratament, asa ca pe 22 am venit acasa. Doamne, ce fericire pe ea sa o vada pe Mamaia! Si ce fericire sa fie din nou acasa, si-a luat toate jucariile la control! Ba chiar a si cantat si dansat....of, ce dor imi fusese sa o vad vesela, sa o am inapoi pe Alexa mea, sanatoasa si vesela!
Cu toate ca nu imi doresc sa mai trecem prin asa ceva, sunt recunoscatoare ca am stat in spitalul privat. Ne-au ajutat foarte mult atitudinea personalului, profesionalismul si bunatatea lor.... Toate asistentele erau foarte rabdatoare cu Alexa, incercau sa faca totul cat mai usor, sa-i explice, sau sa-mi dea mie timp sa-i explic....
A avut jucarii, a avut doamne asistente/ infirmiere care veneau nu doar pt tratament sau sa aduca masa, ci sa se si joace cu ea, am avut parte de intimitate, liniste si curatenie. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost daca eram internate la Sf. Maria....
Alexa a dat semne de raceala: ii curgea nasucul, stranuta si tusea mult....si din ce in ce mai mult. Pana cand, pe 18 Ian, timp de o ora, tusea la interval de 1-2 minute, pana a si vomat....nu se mai oprea din tusit, m-am speriat....si, bineinteles,am decis sa mergem la spital.
Din pacate, nici nu m-am gandit ca vom fi internate,asa ca nu am luat haine/schimburi si tot ce ar mai fi trebuit.
In fine, mergem la spital pe la 12:30, ne vede Dr Temneanu. O consulta, pneumonie! Doamne, iarasi? A mai avut una in martie! Recomanda neaparat internarea, montare branula, recoltat sange pt analize si desfundat nasul(cum? cu sonda....). A stat saracuta Alexa treaza pana pe la 3, a fost intepata pt analize, administrat hemisuccinat, si cel mai cumplit lucru: tinuta de 3 asistente,pt a-i putea curata nasucul cu sonda... Doamne, cum mai plangea si tremura, si ma striga,...si eu nu puteam decat sa stau langa ea, sa ii spun ca mai e un pic si,eventual sa o tin....
Dupa ce s-a terminat tot cosmarul, a adormit langa mine, strans bagata cu spatele la pieptul meu.... Cred ca Hemisuccinatul a ajutat-o,ca nu a mai tusit, si a reusit sa se odihneasca.
A doua zi parea ca merge spre vindecare, deci raspundea la tratament! Dupa ce ne-a vizitat Mamaia, spre seara a venit si Nana, care tocmai isi tratase o pneumonie(inca mai tusea), si cred ca a mai luat un virusache Alexa. Asa ca, a treia zi,in loc sa ne externam,am speriat medicii si asistentele. S-a trezit copilul meu dupa somnul de pranz mai bolnav decat venise la spital: toata umflata, rosie, infundata... De la un antibiotic, s-a ajuns la doua, hemisuccinatul a inceput sa fie administrat la intervale mai scurte de timp, iara sonda( a fost si inca este traumatizata din cauza sondei), aerosolii erau si ei cu greu suportati.... Cum intra o asistenta in salon, isi acoperea nasul cu ambele maini si plangea "nu nasul,gata...Aesa mica...nu nasul". Se linistea cand vedea ca au venit "sa dea apa la fluturas"- dar, dupa un timp, cred ca se sensibilizase mult manuta, si o durea cand ii administrau medicamentele prin branula, asa ca, spre sfarsit, plangea la inceput.... Acum vad ca a ramas cu o sensibilitate la manute...si o teama, cand ii ridic manecile, sa o spal pe maini, isi trage mainile inapoi, speriata....
Pt inceput, a profitat la maximum de calculator: non-stop desenele rusesti cu ursul si fetita, ca numai asta auzeam "usu,tisa?". A tinut doua zile minunea, apoi s-a plictisit...nu mai vroia nimic,...se intindea pe canapea, cu degetul in gura, si spunea ca vrea "nani" cand abia se trezise....rar se mai juca cu cuburile sau restul jucariilor... M-a durut sufletul sa o vad asa...
A fost o mare usurare sa vad ca starea ei se imbunatateste, raspundea bine la tratament, asa ca pe 22 am venit acasa. Doamne, ce fericire pe ea sa o vada pe Mamaia! Si ce fericire sa fie din nou acasa, si-a luat toate jucariile la control! Ba chiar a si cantat si dansat....of, ce dor imi fusese sa o vad vesela, sa o am inapoi pe Alexa mea, sanatoasa si vesela!
Cu toate ca nu imi doresc sa mai trecem prin asa ceva, sunt recunoscatoare ca am stat in spitalul privat. Ne-au ajutat foarte mult atitudinea personalului, profesionalismul si bunatatea lor.... Toate asistentele erau foarte rabdatoare cu Alexa, incercau sa faca totul cat mai usor, sa-i explice, sau sa-mi dea mie timp sa-i explic....
A avut jucarii, a avut doamne asistente/ infirmiere care veneau nu doar pt tratament sau sa aduca masa, ci sa se si joace cu ea, am avut parte de intimitate, liniste si curatenie. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost daca eram internate la Sf. Maria....
marți, 24 ianuarie 2012
Aesa Baisa
Nu o mai bat la cap pe Alexa cu "spune cum te cheama", daca raspunde, bine, daca nu, raspund eu pt ea, cand este intrebata. Are timp sa invete, m-am gandit eu. :)
Surpriza cea mare a fost ieri, cand am mers la spital pt injectia de seara. Pt ca ii este frica la inceput, cand ii umbla la branula, asistentele ii vorbesc,o intreaba diferite lucruri. O intreaba daca stie sa numere, si ea incepe constiincios in romaneste: 3,4,5,7,10. Apoi in engleza- aici se descurca perfect,pana la 10. Face impresie, nu gluma! Toate asistentele au aflat de ea, micuta englezoaica!
Ei,dar a fost randul meu sa fiu impresionata. Cand a intrebat-o asistenta cum o cheama, a raspuns foarte natural : "AESA BAISA"! De parca ar fi spus-o in fiecare zi! Culmea este ca nu a mai spus niciodata si numele de familie,asa, fara sa fie intrebata...raspunsul ei era "Aesa" si atat. Doamne, mi-au dat lacrimile, nu imi venea sa cred! Si de unde a scos-o,ca eu nu am mai incercat sa o invat!?
In seara asta, totul se repeta,si fetita mea raspunde inca si mai corect: Aesa Baisaut!!!! Mai,ce copil destept are mama, imi venea sa o mananc!!!
Si nu e doar atat, a mai impresionat lumea cu manierele ei: poftim(potim), multumesc(musesc),cu placere(ceie), la revedere(deie). Cum sa nu fiu mandra de ea???
Surpriza cea mare a fost ieri, cand am mers la spital pt injectia de seara. Pt ca ii este frica la inceput, cand ii umbla la branula, asistentele ii vorbesc,o intreaba diferite lucruri. O intreaba daca stie sa numere, si ea incepe constiincios in romaneste: 3,4,5,7,10. Apoi in engleza- aici se descurca perfect,pana la 10. Face impresie, nu gluma! Toate asistentele au aflat de ea, micuta englezoaica!
Ei,dar a fost randul meu sa fiu impresionata. Cand a intrebat-o asistenta cum o cheama, a raspuns foarte natural : "AESA BAISA"! De parca ar fi spus-o in fiecare zi! Culmea este ca nu a mai spus niciodata si numele de familie,asa, fara sa fie intrebata...raspunsul ei era "Aesa" si atat. Doamne, mi-au dat lacrimile, nu imi venea sa cred! Si de unde a scos-o,ca eu nu am mai incercat sa o invat!?
In seara asta, totul se repeta,si fetita mea raspunde inca si mai corect: Aesa Baisaut!!!! Mai,ce copil destept are mama, imi venea sa o mananc!!!
Si nu e doar atat, a mai impresionat lumea cu manierele ei: poftim(potim), multumesc(musesc),cu placere(ceie), la revedere(deie). Cum sa nu fiu mandra de ea???
duminică, 15 ianuarie 2012
Prima vizita la frizer
Plecam de acasa, explicandu-i ca vom merge la frizerie, unde o doamna o va aseza pe un scaun si-i va taia parul care ii tot intra in ochi si o deranjeaza. Nu pare sa-i pese.... In masina, o mai intreb, vrei sa taiem putin parul? Spune ca da, dar nu sunt sigura ca intelege.
Ajungem la Iulius Mall. In drum spre frizerie, ii mai explic o data. Mergem sa taiem perisorul care intra in ochi. Mi se parea tacuta,stresata....am inceput sa ma ingrijorez, nu stiam ce reactie va avea....
Cand am ajuns la MotzART, spre marea mea bucurie, am vazut ca era "in lucru" o fetita de aceeasi varsta. Am intrat si am inceput sa-i arat,si sa-i explic: uite, dupa ce va termina doamna sa o tunda pe fetita, vei sta tu pe scaunel si doamna iti va taia parul,ok? Spune ca da, se invarte nerabdatoare in jurul scaunului, abia asteapta sa fie ea "pe tron". Eram emotionata, dar fericita ca reactiona pozitiv. Pleaca fetita si doamna o urca pe Alexa....cand a inceput sa-i ude parul(folosind un pulverizator), mi s-a pus un nod in gat....Alexa avea ochii in lacrimi si ii tremura barbita....off,ma simteam oribil. Am inceput sa-i explic ca e doar apa, doamna are nevoie sa ude parul putin ca sa-l taie drept, etc....s-a calmat, nu a inceput sa planga, ba chiar a inceput sa fie atenta la desene....Bine ca nici nu a durat mult, apoi era atat de mandra cand ii spunea doamna cat de bine ii sta tunsa!
Ma bucur ca s-a linistit si nu a fost,pana la urma, o experienta neplacuta pt ea!
Ajungem la Iulius Mall. In drum spre frizerie, ii mai explic o data. Mergem sa taiem perisorul care intra in ochi. Mi se parea tacuta,stresata....am inceput sa ma ingrijorez, nu stiam ce reactie va avea....
Cand am ajuns la MotzART, spre marea mea bucurie, am vazut ca era "in lucru" o fetita de aceeasi varsta. Am intrat si am inceput sa-i arat,si sa-i explic: uite, dupa ce va termina doamna sa o tunda pe fetita, vei sta tu pe scaunel si doamna iti va taia parul,ok? Spune ca da, se invarte nerabdatoare in jurul scaunului, abia asteapta sa fie ea "pe tron". Eram emotionata, dar fericita ca reactiona pozitiv. Pleaca fetita si doamna o urca pe Alexa....cand a inceput sa-i ude parul(folosind un pulverizator), mi s-a pus un nod in gat....Alexa avea ochii in lacrimi si ii tremura barbita....off,ma simteam oribil. Am inceput sa-i explic ca e doar apa, doamna are nevoie sa ude parul putin ca sa-l taie drept, etc....s-a calmat, nu a inceput sa planga, ba chiar a inceput sa fie atenta la desene....Bine ca nici nu a durat mult, apoi era atat de mandra cand ii spunea doamna cat de bine ii sta tunsa!
Ma bucur ca s-a linistit si nu a fost,pana la urma, o experienta neplacuta pt ea!
Prima discutie in contradictoriu :)
Eu: Alexa, ce culoare are zapada?
Alexa: oshu...
Eu: Zapada este alba.
Alexa: Nu, oshu!
Eu: Alba!
Alexa: oshuuuuuuuuuuuu!!!!!!
O iau, ii arat unghiile mele lacuite cu rosu: "Uite, Alexa, unghiile mele sunt rosii. Si vezi, patura este alba.
Deci, imi spui acum ce culoare are zapada?"
Alexa(intorcandu-mi spatele,si indepartandu-se): Ede!!! (verde)
Alexa: oshu...
Eu: Zapada este alba.
Alexa: Nu, oshu!
Eu: Alba!
Alexa: oshuuuuuuuuuuuu!!!!!!
O iau, ii arat unghiile mele lacuite cu rosu: "Uite, Alexa, unghiile mele sunt rosii. Si vezi, patura este alba.
Deci, imi spui acum ce culoare are zapada?"
Alexa(intorcandu-mi spatele,si indepartandu-se): Ede!!! (verde)
Despre Alexa la inceput de an
Iarasi am intrat intr-o pasa de "mutenie"..... Nu mi-am putut aduna gandurile pentru a mai posta ceva nou,dar voi incerca acum,chiar daca nu am prea multa inspiratie.
La inceput de an, vreau sa incep cu Craciunul de anul trecut :) , primul Craciun petrecut in casuta noastra! Am decis sa cumparam un bradut in ghiveci, pt a-l putea planta, dupa sarbatori, in curte. L-a ales Richard...un bradut superb, care a aratat absolut perfect dupa ce l-am impodobit in seara de ajun toti patru: Alexa, eu, Richard si Mamaia. A doua zi, cu cadourile frumos impachetate dedesubt,arata parca era desprins dintr-o carte de povesti....
In afara bradutului, Alexa a mai agatat si soseta,ca deh! e si englezoaica! A doua zi ne-am umplut inimile de fericire uitandu-ne la ea cum scotea cadourile si dulciurile din soseta.... Dupa ce am luat micul dejun, am inceput sa desfacem si cadourile de sub brad. Alexa a primit o bucatarioara, o saniuta, cateva carticele si cateva DVD-uri, plus 2 papusele si 2 ponei micuti. De la prieteni, a primit un Mos Craciun si o rochitica rosie(cu care a trebuit sa fie imbracata in fiecare zi,urmatoarele 4 aile!)
Am avut prieteni la cina de Craciun, motiv de bucurie maxima pt Alexa! A cantat,a dansat si s-a jucat cu toata lumea, a petrecut foarte frumos cu daddy(motiv de bucurie maxima pt mummy). Concluzia: a fost cel mai frumos Craciun din viata mea, in special pt ca Alexa a inteles mult mai bine ce se petrece decat in anul precedent.
De Revelion nu am facut nimic special, doar ca am intarziat cu cina putin, si asa a ramas Alexa treaza pana dupa miezul noptii, si a admirat artificiile din brate de la mine! Am fost atat de fericita sa intru in noul an tinand comoara mea in brate!
Si cam atat cu sarbatorile.
Acum cateva zile am masurat-o: 89 cm, iar cantarul arata vreo 13,8 kg imbracata- evolutie cat se poate de buna, dupa cum arata si bolfitele pufoase si bulanasele durdulii :D
Cu vorbitul avansam destul de greu: chiar daca repeta mai tot ce aude, nu face propozii mai lungi de 3 cuvinte,deocamdata. Ma gandesc ca o fi si de la faptul ca se "lupta" cu doua limbi in acelasi timp.... Oricum,spre fericirea lui Richard, poate numara perfect pana la 10,in engleza. In romana numara: 2,7,3...
Este foarte sensibila: in momentul in care varsa ceva, rastoarna, distruge etc, daca nu ii spun imediat ca "se mai intampla,e ok", incepe sa planga....si nu inteleg de unde a aparut chestia asta, pt ca nu o certam....
Iar daca spunem ca ne doare capul sau ne simtim rau, imediat vine si ne mangaie, ne pupa pe frunte, spunand "gata,gata".... De multe ori ma gandesc ca are sufletul bun ca al lui Richard...sau cel putin asa imi place sa cred.(poate si alti copilasi reactioneaza la fel)
Trece si prin crize ale varstei, nu e doar lapte si miere :D . Tipa, se arunca pe jos, refuza sa fie imbracata(sau trebuie sa fie imbracata doar cu ce alege ea), refuza sa iasa afara etc....totul se controleaza cu vorbe bune, altfel face si mai urat. Chiar daca mai are astfel de iesiri cateodata, mi se pare un copil extraordinar de cuminte, dupa cum spune si Richard, cred ca asa s-a nascut!
A invatat sa spuna "multumesc" cand primeste ceva,si daca nu i se raspunde "cu placere", isi spune singura :)
La fel si cand stranuta, trebuie sa-i spuna cineva "noroc" sau "sanatate", ca altfel cere sa i se spuna.
PS:
Sunt atat de mandra de tine, iubita mea!
La inceput de an, vreau sa incep cu Craciunul de anul trecut :) , primul Craciun petrecut in casuta noastra! Am decis sa cumparam un bradut in ghiveci, pt a-l putea planta, dupa sarbatori, in curte. L-a ales Richard...un bradut superb, care a aratat absolut perfect dupa ce l-am impodobit in seara de ajun toti patru: Alexa, eu, Richard si Mamaia. A doua zi, cu cadourile frumos impachetate dedesubt,arata parca era desprins dintr-o carte de povesti....
In afara bradutului, Alexa a mai agatat si soseta,ca deh! e si englezoaica! A doua zi ne-am umplut inimile de fericire uitandu-ne la ea cum scotea cadourile si dulciurile din soseta.... Dupa ce am luat micul dejun, am inceput sa desfacem si cadourile de sub brad. Alexa a primit o bucatarioara, o saniuta, cateva carticele si cateva DVD-uri, plus 2 papusele si 2 ponei micuti. De la prieteni, a primit un Mos Craciun si o rochitica rosie(cu care a trebuit sa fie imbracata in fiecare zi,urmatoarele 4 aile!)
Am avut prieteni la cina de Craciun, motiv de bucurie maxima pt Alexa! A cantat,a dansat si s-a jucat cu toata lumea, a petrecut foarte frumos cu daddy(motiv de bucurie maxima pt mummy). Concluzia: a fost cel mai frumos Craciun din viata mea, in special pt ca Alexa a inteles mult mai bine ce se petrece decat in anul precedent.
De Revelion nu am facut nimic special, doar ca am intarziat cu cina putin, si asa a ramas Alexa treaza pana dupa miezul noptii, si a admirat artificiile din brate de la mine! Am fost atat de fericita sa intru in noul an tinand comoara mea in brate!
Si cam atat cu sarbatorile.
Acum cateva zile am masurat-o: 89 cm, iar cantarul arata vreo 13,8 kg imbracata- evolutie cat se poate de buna, dupa cum arata si bolfitele pufoase si bulanasele durdulii :D
Cu vorbitul avansam destul de greu: chiar daca repeta mai tot ce aude, nu face propozii mai lungi de 3 cuvinte,deocamdata. Ma gandesc ca o fi si de la faptul ca se "lupta" cu doua limbi in acelasi timp.... Oricum,spre fericirea lui Richard, poate numara perfect pana la 10,in engleza. In romana numara: 2,7,3...
Este foarte sensibila: in momentul in care varsa ceva, rastoarna, distruge etc, daca nu ii spun imediat ca "se mai intampla,e ok", incepe sa planga....si nu inteleg de unde a aparut chestia asta, pt ca nu o certam....
Iar daca spunem ca ne doare capul sau ne simtim rau, imediat vine si ne mangaie, ne pupa pe frunte, spunand "gata,gata".... De multe ori ma gandesc ca are sufletul bun ca al lui Richard...sau cel putin asa imi place sa cred.(poate si alti copilasi reactioneaza la fel)
Trece si prin crize ale varstei, nu e doar lapte si miere :D . Tipa, se arunca pe jos, refuza sa fie imbracata(sau trebuie sa fie imbracata doar cu ce alege ea), refuza sa iasa afara etc....totul se controleaza cu vorbe bune, altfel face si mai urat. Chiar daca mai are astfel de iesiri cateodata, mi se pare un copil extraordinar de cuminte, dupa cum spune si Richard, cred ca asa s-a nascut!
A invatat sa spuna "multumesc" cand primeste ceva,si daca nu i se raspunde "cu placere", isi spune singura :)
La fel si cand stranuta, trebuie sa-i spuna cineva "noroc" sau "sanatate", ca altfel cere sa i se spuna.
PS:
Sunt atat de mandra de tine, iubita mea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)